Centrul Vechi

Am de câţiva ani un jurnal în care scriu destul de des. Deşi sună ciudat conceptul în era tehnologiei şi a timpului alert, nu vă gândiţi că am un jurnal clasic prins cu sfori şi îmbrăcat în piele. Am avut şi am în continuare momente în care simt că trebuie să vorbesc cu cineva, să mă destăinui şi nu prea am fost de acord cu ideea de psiholog aşa că m-am decis să scriu diverse idei în laptop când simt că ceva e ieşit din comun sau că trebuie reţinut. Idei, trăiri, emoţii, destăinuiri. Multe articole pe care le veţi citi aici sunt luate din acest jurnal, pentru că am decis să îmi duc destăinuirile la o scară mai largă, să mă exteriorizez.

Bucureştiul… e oraşul ce carcaterizeaza cel mai bine România. E oraşul în care ţi se poate întâmpla orice şi poţi vedea orice. Este văzut drept un adevărat El Dorado al provincialilor. Viaţa aici e ca un joc afundat în dorinţă de a câştiga. Dar ce poţi oare câştiga? An de an tineri din toată ţara vin să îşi încerce norocul aici. Că şi mine de altfel, acum 8 ani.

Că în orice oraş mare poţi întâlni o mulţime de provocări şi de oportunităţi. Vrei să câştigi bani? Vrei să îţi găseşti iubirea? Vrei să îţi faci viaţa sau să trăieşti una liniştită şi monotonă? Aici poţi avea tot ce îţi doreşti dar bineînţeles cu riscuri. Tentaţiile nu te vor evita niciodată. Şi odată ce viciul numit Bucureşti începe să te acapareze într un mod rău, crede mă, vei scăpa cu greu. Însă alegerile le faci numai tu şi numai tu decizi. Eu când am ajuns aici am crezut că pot găsi viaţa perfectă. Bani nu aveam prea mulţi aşa că mi am luat un job din primul an de facultate, mă descurcăm foarte bine cu amândouă. Îmi place să cred că sunt o luptătoare. Ieşeam des cu prietenii, mă distram foarte bine şi într un fel deja  simţeam că oraşul ăsta e exact aşa cu mi l am imaginat.  

Totul a început în toamnă, când eram în Centrul Vechi cu prietena mea cea mai bună, Bianca. Era vineri seara şi bineînţeles că păstram tradiţia şi hoinăream din bar în bar, de la petrecere la petrecere. Excesul de alcool combinat cu tutun şi mişcări lascive te fac mereu să ajungi în centrul atenţiei. Nu mai am 20 de ani. Ştiu că este o abordare puerilă.. însă a funcţionat mereu. Eram dornice de atenţia oamenilor din jur cum am fost întotdeauna.  

După ce am vânat câteva locaţii între care mai mult ne târam decât să mergem, ţinându ne una de cealaltă şi clătinându ne pe tocurile deja incomode, ne am oprit într-un final într-un local mai mic, dar cu oameni încă dornici de distracţie. Era 4 dimineaţa.. Bianca şi-a aranjat decolteul generos, şi-a verificat machiajul şi a plecat spre ţinta deja aleasă iar eu am rămas la bar. Întâmplarea a făcut, ca fix în acel loc, la bar, să dau peste Silvia, profa de marketing din facultate. La momentul acela eram speriată, ruşinată, curioasă, amuzată. Dacă am fi fost încă în facultate, probabil m aş fi dus după Bianca şi am fi plecat. Dar am zis nu.. Haide să o ducem până la capăt mi-am zis.. Am găsit o pe profă fiind la fel de binedispusă ca şi noi, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Eram prietene încă din facultate la asta contribuind şi diferenţa destul de mică dintre noi ţinând cont relaţia profesională. Ne despărţeau doar 12 ani aşa că ne a fost foarte uşor să ne înţelegem. Din discuţie în discuţie am înţeles că Silvia era într o uşoară stare depresivă din cauza unui bărbat.. bineînţeles, veşnica problemă. Am încercat să o încurajez bineînţeles în modul în care îmi permitea situaţia.

La discuţie s-a alăturat şi Bianca după ce şi-a plantat numărul de telefon pe ici pe colo. Am tot vorbit şi am râs şi ne am simţit bine vreo 2 ore bune.  

Impulsul pe care l am simţit pe moment şi care m-a urmărit mereu de atunci au fost vorbele Silviei: “Fetelor, dacă ne-am uni poveştile acestea de viaţă am putea scrie un bestseller”. Nu ne-am apucat să scriem o carte, însă ne-am făcut un blog, în care veţi putea întâlni poveşti şi poveşti din vieţile noastre.

PS: Din motive uşor de înţeles ţin să menţionez că numele sunt fictive şi caracteristicile individuale evidente sunt mascate.

Urăsc taximetriştii din Bucureşti.

sharing is caring darling

INSTAGRAM
KNOW US BETTER